Despre ecosisteme

În ecologie, un ecosistem este o unitate de funcţionare şi organizare a ecosferei alcătuită din biotop şi biocenoză şi capabilă de productivitate biologică. Ecosistemul cuprinde şi relaţiile dintre biotop şi biocenoză.

Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici (apa, vântul, energia solară, clima, umiditatea) şi relaţiile dintre ei.

Biocenoza reprezintă un nivel de organizare a materiei format din populaţii legate teritorial, şi pe studiul interacţiunii acestor populaţii.

Un ecosistem nu are graniţe definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari (deşertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz).

După locul în care se găsesc, ecosistemele sunt în general clasificate în:

• Ecosisteme acvatice;
• Ecosisteme terestre.

O altă clasificare a ecosistemelor:

• ecosistem autotrof - ecosistem în care predomină activitatea plantelor verzi, şi care se poate autosusţine.

• ecosistem heterotrof - ecosistem în care predomină activitatea organismelor consumatoare.

• ecosistem tânăr - ecosistem în care producţia plantelor verzi întrece consumul organismelor heterotrofe.

• ecosistem matur - ecosistem în care producţia plantelor verzi este aproximativ egală cu cea a organismelor consumatoare.

• ecosistem natural - ecosistem care a apărut spontan, prin lupta pentru existenţă a speciilor vegetale şi animale, în care omul nu a avut nici un rol în modificarea densităţii, abundenţei şi diversităţii organismelor.
• ecosistem antropogen - ecosistem în care intervenţia omului este parţială sau totală.
• ecosistem uman - ansamblul planetar în interacţiune al populaţiilor umane, împreună cu factorii de mediu.

Termenul de ecosistem a fost folosit pentru prima dată de ecologistul Arthur Tansley.

Zona de întrepătrundere a două ecosisteme, de exemplu o păşune naturală şi un ecosistem agricol, se numeşte ecoton.

Totalitatea ecosistemelor formează ecosfera, sau biosfera.